Copiii au un drept în plus față de adulți. Știai care este acela?

Cei mici au drepturi și libertăți stabilite prin Convenția Internațională a Drepturilor Copilului, elaborată de ONU. Pe majoritatea le știm sau intuim, dar poate nu mulți suntem aceia care știam că există un singur drept al omului specific numai copiilor: dreptul la joacă. Silvia Iorgulescu, Șef Sector Formare Institutul Român pentru Drepturile Omului, a realizat pentru scoliprivate.eu un rezumat al celor mai importante drepturi ale copilului. Vă invităm să parcurgeți mai jos un material foarte util pentru părinți și pentru toți cei care internacționează cu copiii.

Un drept numai al copilului

Dreptul la joc și activități recreative

Desen: Tudor Stoica, Jud. Dâmbovița

Convenția Internațională a Drepturilor Copilului, elaborată de ONU și acceptată sau ratificată de majoritatea statelor lumii (cu excepția Somaliei și SUA), este manualul cel mai la îndemână pentru adulții (părinți ori educatori, bunici sau formatori) care vor să cunoască și mai ales să aplice drepturile și libertățile celor mici, dar și pentru copii, care astfel își pot cunoaște drepturile și responsabilitățile.

În cele 54 de articole, Convenția enumeră pe scurt drepturile de care copiii trebuie să se bucure și adaugă îndatoririle care revin părinților, tutorilor legali și statelor pentru a concretiza exercitarea acestor drepturi.

Pentru că documentul este și lung, și (poate) mai dificil de parcurs pentru un nespecialist, diverse împărțiri în categorii de drepturi a fost făcută de-a lungul timpului, dintre care poate cea mai utilizată este aceea care împarte drepturile în trei mari categorii: la viață și dezvoltare, la participare și la protecție.

În prima categorie intră drepturi care privesc accesul la resurse, la  deprinderea de competențe și la ajutorul de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta la maximul capacităților sale:

  • dreptul la o alimentație sănătoasă, la locuință, apă,
  • educație,
  • îngrijiri și servicii medicale,
  • la JOC ȘI ACTIVITĂȚI RECREATIVE, la odihnă și activități culturale, la informare asupra drepturilor sale.

Articole specifice se referă și la copiii refugiați, minoritari sau cu handicap.

Drepturile la protecție vorbesc despre:

  • protejarea împotriva oricăror forme de neglijență și privare de îngrijiri,
  • protecția împotriva exploatării, și tratamentelor degradante, violență și abuz

Aici se include dreptul la o protecție specială în timp de război și protecția împotriva posibilelor maltratări sau abuzuri în cursul proceselor penale.

Cea de-a treia categorie, a drepturilor de participare, include:

  • dreptul la exprimarea opiniei în legătură cu problemele au o influență asupra vieții sale sociale, economice, religioase și culturale
  • dreptul la exprimare și la a fi ascultat,
  • la informare și libertate de asociere

Dar, chiar dacă în aparență nesemnificativ sau de la sine înțeles, dreptul la joacă este poate cel mai prețios și cu siguranță cel mai apreciat de copii. Este, de altfel, singurul drept asupra căruia au „proprietate exclusivă”.

Acesta este formulat în articolul 31 al Convenției, și spune astfel: „Statele părţi recunosc copilului dreptul la odihnă şi la vacanţă, dreptul de a practica activităţi recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viaţa culturală şi artistică. Statele părţi respectă şi promovează dreptul copilului de a participa pe deplin la viaţa culturală şi artistică şi încurajează punerea la dispoziţie acestuia a mijloacelor adecvate de petrecere a timpului liber şi de desfăşurare a activităţilor recreative, artistice şi culturale, în condiţii de egalitate”.

În Observația Generală nr. 17 a Comitetului pentru Drepturile Copilului al ONU, observație referitoare exact la dreptul de care vorbim, se arată faptul că toate activitățile menționate în articol 31 al Convenției ( joc, activități ludice, odihnă, participarea la viața culturală și artistică) sunt interconectate. Astfel, dezvoltarea într-un mediu care oferă posibilitatea desfășurării de activități ludice și recreative favorizează creativitatea și testarea capacităților proprii. Prin joc se stimulează activitatea fizică și dezvoltarea competențelor. În plus, participarea la viața culturală implică interacțiuni benefice cu ceilalți. Odihna, la rândul său, oferă condițiile necesare pentru ca cei mici să aibă dorința și energia suficiente pentru a se juca.

Desigur impactul jocului asupra celor mici are numeroase consecințe pozitive (și unele negative, atunci când vorbim despre jocurile virtuale care ocupă o mare parte din zi, de exemplu), iar psihologii, psihopedagogii, educatorii cunosc îndeaproape efectele benefice ale jocurilor de copii. Să vedem și noi câteva dintre ele: acumularea mai facilă de cunoștințe, însușirea valorilor general umane și cutumelor, dezvoltarea calităților fizice, a sănătății și bunăstării psihice, deschiderea către exterior, adaptarea la mediu, dezvoltarea personalității.

Iată tot atâtea motive pentru ca părinții să înțeleagă și să accepte că jocul nu este numai un drept, ci și o necesitate, o modalitate prin care copilul înțelege lumea și prin care se dezvoltă pe deplin.

Institutul Român pentru Drepturile Omului, în atelierele și sesiunile de formare pe care le susține cu actorii implicați în creșterea și educarea celor mici (părinți, profesori, asistenți sociali etc.), vizează și înțelegerea și aplicarea dreptului la joacă, drept fundamental al celor mici.

Și dacă tot e joc, să aibă și niște reguli! De data asta, pentru părinți:

  • Jocul în orice activitate

Jocul intervine în orice comportament, activitate și demers întreprins de copii, în orice moment și în orice loc, atunci când se prezintă ocazia. Acest lucru trebuie să ne facă să înțelegem că orice copil poate și are dreptul să transforme în activitate ludică un demers serios, de învățare sau educare, ca și orice eveniment social. Desigur, există reguli care trebuie respectate, dar adultul la rândul lui trebuie să se adapteze nevoii de joc a copilului și să nu pedepsească neapărat jocul într-un moment nepotrivit.

  • Jocul nu este obligatoriu

Persoanele care se ocupă de copii pot crea cadrul propice jocului, pot interveni cu moderație și ajuta la desfășurarea jocului, dar nu-l pot transforma într-o obligație. Educatorul sau părintele nu trebuie să șantajeze sau să pedepsească un copil care nu vrea să participe la joc.

  • Jocul – o activitate esențială

De multe ori, adulții privesc jocul ca pe o activitate opțională sau marginală. Beneficiile jocului ne pot face însă să înțelegem că jocul este, dimpotrivă, o componentă fundamentală în viața copiilor. De aceea, jocul poate să facă parte din structura oricărei alte activități.

  • Accesul la joc

Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a participa la un larg evantai de activități recreative, de aceea este bine ca acestea să fie, pe cât posibil, variate și să alterneze cu activitățile care au în subsidiar învățarea, dezvoltarea creativității ori a capacităților cognitive etc.

  • Jocul în programul zilnic

Programul de școală, temele, activitățile extrașcolare, ajutorul dat casă părinților nu trebuie să excludă intervalele de timp necesare pentru odihnă și joc, în funcție de vârstă și de nevoile proprii legate de creștere. În ceea ce privește programele școlare, acestea trebuie să prevadă timp suficient rezervat participării copilului – cu ajutorul personalului competent – la activități creative, ludice și sportive, în scopul învățării și dezvoltării creativității.

Silvia Iorgulescu

Șef Sector Formare Institutul Român pentru Drepturile Omului

www.irdo.ro

 

 

Parerea Ta

Adresa dumneavoastra nu va fi publicata

nineteen − fifteen =